(in it.-la inceput), a) modalitate de a realiza dintr-o data o compozitie, adica intr-un singur strat, subtire, inainte de a se usca si intr-un timp relativ scurt (dar neaparat intr-o singura sedinta de lucru);
b) procedeu de a lucra sumar, in zemuri, ca prima etapa a unei picturi in ulei; e posibila si in culori de apa; v. si absorbtie,ebosa
amestec
in arta picturii- modificare a realitatii fizice, a vopselelor in functie de calitatea si cantitatea lor pigmentara, de procedeul, de materialele si instrumentele intrebuintate, de sensibilitatea artistica a pictorului, de maiestria,cultura si idealul sau de arta; in acceptiunile de atelier cele mai generale, poate fi a)"pigmentar"-prin fuziune dirijata sau prin frecare cu pensula pe paleta, panza, hartie etc. si b) "optic"- prin juxtapunere sau intercalare de mici pete (sub forma de tuse liniare scurte, puncte etc., de culori care, privite de la o anumita distanta, ca unde colorate, se suprapun(amestecandu-se) pe retina; tentele de optic (acestea nefiind, cum este pigmentar, o reactie fizico-chimica) au o prospetime si, eventual, luminozitate nealterabile in timp,insusire pe care numai intercalarea de neculori sau griuri valorice le confera; sin.: amalgamare; folosindu-ne de modelul teoretic tridimensional al lui Philip Otto Runge), dar luand in consideratie si parametrii practicii de atelier, principalele modificari pe care le sufera prin amestec fizic oricare vopsea plecand de la starea ei initiala de tenta pura,cu saturatie, stralucire si luminozitate maxima, considerata intr-o anumita pozitie in ordinea naturala (spectrala) a culorilor-acestea sunt 3: 1.pe inaltime- degradarea sau modificarea luminozitatii; 2.colateral sau cu semenele- nuantarea sau modificarea saturatiei 3.in adancime-fata in fata pe acelasi plan al modelului teoretic.
compozitie
(lat.compositio-aranjament, compus), unitate a formelor (semne iconice sau abstracte) si a spatiilor(intervalelor) dintre ele obtinuta aparent spontan, pe baza unei idei plastice de dispunere-ordonare, in functie de o anumita intindere spatiala(cu doua sau trei dimensiuni), de potentele expresive ale materialelor(structura, cromatica etc.), de instrumentele si procedeele tehnice intrebuintate, de sensibilitatea artistica, de nivelul profesionalizarii artistului privind "gramatica" mijloacelor de expresie si tehnice, de cultura vizuala si, implicit, de dorinta si inteligenta sa plastica topologica sau tensionala.
compozitie deschisa
modalitate compozitionala de sorginte romantica in care sensurile, tensiunile tind sa se rezolve in afara limitelor spatiului compus; nu este, cum pare, specifica unei anumite epoci si, cu atat mai putin, secolului nostru
compozitie inchisa
modalitate compozitionala in care echilibrarea principalelor linii de forta, de tensiune se realizeaza in interiorul spatiului compus, acestea avand, in general, sensuri centripete, de stabilitate clasica.
compozitie in spatiu
modalitate de a compune spatiul in trei dimensiuni, cea de a treia fiind reala, nu sugerata, cum e in sistemele iluzioniste, ale spatiului tensional.
compozitional
Compozitional (portret-), v. Portret
contrast complementar
juxtapunere de complementare , care urmeaza sa fie ameliorata prin modificarea stralucirii(inclusiv a puritatii si luminozitatii) uneia sau amandurora.
contrast simultan
opozitie receptata ca efect psihofiziologic produs de alaturarea a doua pete diferite (si de regula pure) care, fiecare, simultan, "proiecteaza" complementara propriei alaturari, deci peste cealalta pata, modificand-o in stralucire si , implicit, in ton: este cel mai important contrast ca este greu de controlat.
culori complementare
Culori complementare, v. contrast complementar
culori primare
culorile care, practic, nu pot fi obtinute din nici un amestec pigmentar (cu pensula, pe paleta sau pe alt suport), dar din care (alaturi de alb si negru), cate doua sau mai multe, variindu-le cantitativ si controlindu-le bine proportiile, s-ar putea obtine aproximativ 200 de nuante; sin.:culori de baza, culori fundamentale
disimetrie
(fr.dissymetrie-nesimetrie), echilibrare proportionala de pete, linii sau forme similare care, altfel, intr-o compozitie- prin semnele pe care le-ar sluji- s-ar preta la o ordonare simetrica si, in consecinta, plicticoasa; sin.: asimetrie; v.si compozitie, sectiunea de aur, simetrie.
dominanta
(in it. dominante- preponderent), factorul principal (o anumita calitate de culoare,un anumit caracter liniar etc.) care predomina (ca intindere, tonalitate etc.) intr-o armonie; in orice compozitie este cheia "partiturii" ei liniare sau coloristice; in culoare, determina o suita de tente care acopera cea mai mare parte a compozitiei; v. si armonie, gama
elemente de limbaj
mijloace de expresie vizuala din care se constitue gramatica si stilistica fiecarei arte: ex.:pentru pictura - sintaxa culorii, valoarea, lumina si suprafata etc. Pentru grafica- morfo-sintaxa liniei si a punctului etc. Pentru sculptura - masa, gol-plinul etc.
emulsie
(fr.emulsion- insolobil), a) amestec lichid care, prin agitare sau cu ajutorul unor dispersanti, mentine in suspensie moleculele unor substante altfel insolubile intre ele, ca, de pilda, apa in ulei sau uleiul in apa. b) una din cele doua modalitati de a dispersa o substanta (pigment sub forma de praf, de regula) intr-un lichid:, v.solutie.
imprimeu
(din fr.iprime), tesatura pe care s-a de senat liber cu pensula sau alt instrument, cu sablonu, acoperindu-se cu ceara zonele care trebue sa ramana nevopsite sau vopsite -sa fie protejate: si pe care prin scufundari succesive s-a fixat o compozitie mono sau policroma: procedeul batik- in fr.: se practica si un imprimeu manual, la rece cu pensula, direct, in lichide colorate speciale: o varianta de imprimare colorata pe panza este reproducerea cu mai multe site si numita calicromie.
matrita
(germ. matrize- forma de turnat), a) in sculptura, negativ, luat dupa un original, de regula modelat in lut, ceara etc. si pregatit pentru turnarea originalului intr-un material definitiv: b) in gravura, placa de lemn, linoleum, metal etc. pe care s-a scobit cu daltita, sau prin corodare acida sau sa izolat creioane sau cerneluri speciale.
medium
(in lat.-mijloc, modalitate), amestec sub forma de solutie sau de emulsie, cu o compozitie similara verni-ului, dar care, spre deosebire de aceasta, este folosit in timpul procesului de elaborare a picturii, ca adaos in amestecul de pe paleta al culorilor pentru a le spori calitatile si a le asigura durabilitatea.
miniatura
a) la origine, ilustratie ornamentala pe pergamente, apoi, pictura de manuscris, compusa din imagini figurative realizate cu mare rafinament in tente plate si arabescuri gingase: b) prin extensie, tablou de mici dimensiuni, dar denumirea este eronat legata doar de dimensiunile sale reduse: originea cuvantului vine de la expresia "manuscris miniate", adica ornamentate, ilustrate cu minium de plumb.
modelaj
(fr.modelage- lucrare in lut sau alt material modelabil), a) prelucrarea artistica a unor materiale maleabile, in primul rand a lutului: b) tip de activitate de atelier pentru exersarea inteligentii artistice a mainilor.
modeleu
a) rezultatul obtinut din prelucrearea mai aspra sau mai vibrata, mata sau lucioasa etc. asuprafetei modelate, cioplite, slefuite etc. b)efectul de volum, de relief, dat de modelarea culorii, in pictura.
modulare in spatiu
desfasurare in adancime sau in inaltime a unui modul tridimensional prin juxtapunerea sau suprapunerea partiala, intr-o ordine simpla crescatoare sau descrescatoare, sau in una algoritmica.
modulare liniara
modulare liniara, v.Divizare
modulare "ton in ton"
procedeu de animare picturala a unei suprafete prin repetarea tentelor pure si rupte ale aceleias calitati cu conditia ca, analoage fiind, sa fie si bine diferentiate in intensitatea lor cromatica pentru a se acorda intre ele.
monocromie
(fr.monochromie- intr-o culoare), procedeu de desfasurare intr-o compozitie: a) a valorilor aceleiasi culori obtinute prin amestec, de fiecare data in alte cantitati, cu alb, cu negru sau cenusiu: b) a tentelor de diferite proveniente industriale, dar diferentiate ca intensitate cromatica, ale aceleiasi valori.
monument
(lat.monumentum- evocator, de importanta deosebita), sculptura de for public sau constructie ridicata in amintirea unui eveniment, a unei personalitati.
mozaic
(fr. mossaique- amestic), a) tehnica de arta murala care asambleaza intr-un tot compozitional armonios bucatele mici de materiale colorate de acelasi fel sau diferite, durabile, cu un liant special, pe suprafata peretului (parietal) sau a pardoselei (pavimental): b) lucrare de arta decorativa executata in aceasta tehnica.
pictura pe lemn
a) tehnica de pictura a carei particularitate consta nu numai in folosirea lemnului grunduit ca suport al culorilor de ulei sau de tempera, ci si de un anume specific de a fi asternute, in esenta lui decorativ: b) varianta a picturii traditionale taranesti.
pigment
(lat.pigmentum- substanta colorata), pulbere suspendata intr-un liant sau dispersant, cu mai mare putere de colorare si acoperire, rezista la caldura si la diferiti agenti atmosferici si chimici etc.: pot fi: a) natural, de origine anorganica, natural, de origine animala si vegetala, natural, de origine metalica: b) artificial, de origine anorganica.
rama
bagheta de lemn, de regula vopsita, ce margineste un tablou clasic, cu rol de protejare si de izolare fata de spatiul din jur: de regula, intre rama si panza, cartonul, hartia, pictate, desenate, acuarelate etc. se interpune o platbanda de lemn sau de carton, alba, cu rol de "cheita de aur" numit paspartu.
semn (plastic)
(lat.signum- element perceptibil senzitiv), a) in general- insemn artificial perceptibil al carui sens serveste comunicarii: b) forma perceputa vizual ca prezentare a unui "lucru" a unei anumite idei.
sfumato
(in it.- vaporos, in ceata), procedeu renascentist de "topire" a marginilor de semne in fond(fundal) pentru a se obtine efectul de relief prin treceri cromatice sau, mai ales, tonale, oimperceptibile de la lumina la umbra.
simbol
simbol, v. forma simbolica
simetrie
(gr.sys- cu, impreuna, metron-masura), a) in acceptie antica, mai vasta- acord armonios, comensurabil, intre partile intregului si, in aceleasi timp, o relatie proportionala intre acestea si intreg: b) in acceptie modern- proprietatea partilor unei forme sau a doua forme de a se putea suprapune axact fata de un punct, de o dreapta sau de un plan prin rotatie, translatie, sau prin amandoua odata.
stampa
(it.stampa- imprimata), a) gravura: b) compozitie imprimata dupa o placa scobita, corodata sau izolata partial, cu cernele grase, la nivelul suprafetei.
tempera
(in it.regula) a) pigment care, amestecat cu lianti pe bazae substante albuminoide sau gelatinoase, are, intre culorile de apa, cea mai mare putere de acoperire;
b) tehnica a secco de pictura morala a carei particularitate costa in faptul ca asternerea culorilor se face, dupa zvantarea tencuielii, numai pe portiunea care se lucreaza imediat, umezita atunci; se practica o pictura pe lemn in tempera, ca si o pictura de sevalet in culori tempera.
trompe-l'oeil
(in fr. inselarea ochiului), a) iluzia tridimensionalitatii duse la extrema ei posibila reprezentare picturala; b) viziune si modalitate tehnica practicata inca din Antichitate; utilizat doar ca proba de virtuozitate tehnica, devine suport al unui anumit kitsch (de salon).
umbra
a) pigment de pamant colorat (la origine, pamant de Umbria Italia) care macinat si amestecat cu un liant, e foarte rezistent la actiunea luminii, acizilor etc. din atmosfera; dupa nuanta poate fi brun-verzuie deschisa (umbra naturala) sau brun-maronie inchisa (umbra arsa); b) zona inchisa, intunecata in modelarea volumului.
volum
(lat. volumen-spatiu incorporat), in sens plastic- spatiu compus, evident, nu numai din plinuri, ci si din goluri.
ambivalenta
(it.ambe - imandoi si fr.volance - valoare, semnificatie), dubla functie "morfologica" si "sintactica", a fiecarui element al limbajului plastic: a) de a construi un anumit semn sau o tema; b) de a fi, in acelasi timp, un anumit mijloc de expresie, ignorarea uneia sau alteia din cele doua functii plastice a devenit de multa vreme anocronica.
amprenta
(fr.empreinte - urma), a) proba de identificare intr-un material a instrumentului folosit prin presare, razuire, cioplire etc.; b) procedeu de prelucrare a lutului, lemnului etc.
anamorfoza
v. metamorfoza.
armatura
(in fr.armature), intaritura alcatuita, de regula, din sarme si bare metalice cu rol de sprijinire a lutului modelat pe inaltime, indeosebi rondbos, fixata la mijlocul mesei, placii sau plansetei de modelaj.
armonie
(fr.harmonie - potrivire), unitate a variatelor acordurilor (apropiate sau la distanta) pe care le propune o opera de arta plastice; e determinata de mobilitatea de organizarea sau de structurare a compozitiei in raport cu insusirile tehnice si de expresie a materialelor si a elementelor de limbaj folosite; un semn distinct al non-artei, al produselor kitsch este, sigur, absenta.
asimetrie
v. disimetrie
calicromie
v. imprimeu
camaieu
v. broderie
ceramica
(gr. keramos - argila), a)arta obiectelor din argila arsa; b) tehnica, una dintre cele mai vechi, care presupune o modelare specifica, nu numai cu mana, ci si cu roata, a lutului; la o singura ardere completa a lutului modelat - biscuitare - se obtine ceramica rosie mata si neornamentata; la doua arderi complete, dupa pictarea "biscuitului" cu oxizi naturali, se obtine ceramica smaltuita.
ceramica neagra
v. ceramica
ceramica rosie
v. ceramica
ceramica smaltuita
v. ceramica
champleve
v. relief
chilim
v. tapiserie
combine-paintings
(in engl.). tehnica mixta care, fara a se confunda cu colajul, alatura spatial materiale de structuri, culori, grosimi diferite cu zone imprimate serigrafic etc., in intentia vadita de a depasi pictura ca suprafata.
complementara
(din lat.complementum - adaos de intregire), in pictura - relatia dintre acele doua culori care, amestecate in anumite cantitati cu pensula pe paleta sau pe orice alt suport, dau gri neutru (mediu); principalele, sant trei perechi: rosu si verde, oranj si albastru, galben si violet; sant considerate si neculorile (alb si negru), linia dreapta si linia curba, golul si plinul etc.
compozitie istorica
v. gen
costum
(fr. costume - imbracaminte specifica), domeniul de civilizatie in care implicarea pregnanta a artei a devenit o ambitie spirituala a epocii contemporane.
cromorfema
v. forma-culoare
culoarea impresiei
culoarea locala receptata modificat in functie de distanta, luminozitate atmosferica si de acuitatea vizuala a privitorului.
culori semnificante
culori carora, in traditia fiecarui popor, li s-au conferit sensuri afectiv-reprezentative, cu o anumita stabilitate si raspandire sociala; totalitatea acestor sensuri, semantica tentelor pure, este o latura a limbajului plastic si se poate studia, exersa practic, spontan sau, la un nivel superior, in atelierul de arta
deformare
(fr. deformer - a strica forma naturala), a) modalitate de sporire a expresivitatii formei in arta figurativa; b) operatie de adaptare a semnelor la spatiul compus la suprafata, la expresia topologica, fara volume modelate, plana sau, sau din contra, la sporirea tensiunilor compozitiei "pulverizand" suprafata-suport.
demi-tenta
v. pasaj
dinamism
(fr. dynamisme - vitalitate actionala), a) simulare a miscarii fizice intr-un spatiu pictat, sculptat etc.; b) efect psiho-fiziologic accentuat, sugerat de tipul, sensul sau dispunerea - de regula asimetrica, dar echilibrata - a elementelor de limbaj specifice artei plastice respective.
efect termo-dinamic
posibilitate inerenta culorilor, unor forme liniare sau unor forme spatiale de a induce senzatia de cald-rece, implicit impresia de apropiere-departare, de miscare, de curgere spatiala continua, de echilibrare ori neutralizare a acesteia.
v. glazura
emblematic
(lat. emblema - insemn), care are caracter de semnificatie conventional imuabila, specifica sensibilitatii orientale.
embu
v. craclura
estampare
v. imprimare
formativitate
a) inerenta si actiune generala complexa de a forma cu arta, de a crea forme paraartistice; b) posibilitatea unora de a imagina, descoperi si selectiona potentiale motive sau semne plastice si, in acelas timp, de a inventa modalitatea formarii lor originale.
forma
(lat. forma - invelis), in sens plastic - imagine elaborata si concretizata pictural, sculptural etc. cu elemente si de limbaj si mijloace tehnice specifice pentru a deveni functionala, adica pentru a face perceptibila o lucrare plastica.
forma-culoare
forma rezultata din juxtapuneri, suprapuneri, fuziuni etc. de pete colorate, sau pur si simplu dintr-o singura pata de culoare, fara delimitari prestabilite sau conturari prealabile.
forma deschisa
a) imagine rezultata din tusa care nu se mai intoarce la punctul initial, sensul ei general fiind centrifug; b) expresie sau finalitate tensionala, intrerupta.
forma elaborata
forma in delung si deliberat cautata, care, in arta moderna nu exclude spontaneitatea, abstrasa din numeroase sugestii naturale, confruntata cu alte forme in contextul unui anumit spatiu plastic fata de care a fost imaginata, gandita, construita, reconstruita.
forma inchisa
forma alcatuita din detalii liniare a caror dispuneri spatiale tinde spre centru, spre interiorul ei, e centripet.
forma semnificativa
a) forma care se poate lipsi de semnificatia ce i-o poate oferi elementul reprezentativ sau abstract in sine, devenind ea singura intruparea unui alt sens decat cel initial; b) structura vizuala nedevenita inca semn plastic sau motiv pictural, sculptural etc.
forma totala
forma rezultata din parti organic, armonios si echilibrat articulate care au cedat mai multe ori mai putin din automia lor de semne potentiale pentru a se putea asocia si a se accepta reciproc sau, din contra, pentru a se respinge expresiv.
gluten elemi
v. pictura in ceara
grafism
a) accentuare, reliefare a conturului sau hotarului dintre doua zone, mase; b) tratare exclusiv si , de regula, exagerat liniara a suprafetei; v. si grafica, scriitura.
imaginar
v. viziune spatiala
imagine
(lat. imago - reprezentare), a) decupaj concret al experientei sensibile actuale sau actualizate, investit cu noi semnificatii, primite mai ales de la forme plane sau in spatiu pe care o creaza un anumit artist; b) produs excusiv al imaginarului, al fanteziei, fara concursul memoriei dar hranita de gandirea plastica.
imprimatura
v. grund
imprimare
(fr.imprimer - a tipari), a) tehnica de decorare a unui material textil sau fara ajutorul unei matrite, manual sau industrial; b) procedeu de multiplicare a unei gravuri pe hartie, carton panza, dupa cum este realizata matrita.
instrumente
(lat. instrumentum - ustensila), a) unelte de lucru proprii unor procedee sau tehnici de arta; b) in sens ideal sant si elemente gramaticale exersate si asimilate practic.
impastare
(din it. impasto - aplicare groasa), a) particularitate stilistica specifica picturii in ulei, prin care se releva consistenta pastei pe suport de panza sau carton, pensula lasand urme evidente, uneori intr-un usor relief; b) maniera lipsita de riscuri de a picta cu multa pasta de culoare.
karamani
v. tapiserie
limbajul artei
sintactic - sistemul de mijloace de expresie si de procedee tehnice care fac obiectul educatiei artistice plastice pentru toti, sau, in plan general, al alfabetizarii vizualo-tactile; b) semiotic si semantic - repertoriu de forme_semne niciodata limitate, fixe sau imuabile, ale caror semnificatii devin infinite prin preluarea sau prelucrarea, si variabile in functie de: dotatia vizuala fundamentala, sensibilitatea cultivata si priceperea artizanata a artistului.
maculare
(fr. maculer - a pata), actiunea de a manji, de a lasa urme intamplatoare - un fel de punct de pornire, intrun material pregatit sa fie modelat sau sculptat, sau pe suprafata-suport pe care urmeaza sa se deseneze, picteze etc.
maniera
(fr. maniere - fel, chip), mod strict personal de a proceda intr-un moment al procesului de creatie; constanta si extinterea la intreaga sa opera a unei sau mai multor modalitati tehnologice inventate si practicate de un artist, facandu-l si prin aceasta inconfundabil.
maruflare
(fr. maroufler - a lipi cu clei), actiunea de protejare a unui suport suplu prin dublarea lui pe spate cu unul mai gros, rigid.
masa
(fr. masse - marime, cantitate), zona, intindere compacta de culoare sau - in cazul arhitecturii, sculpturii etc.
materia artei
mijloc substantial prin care se poate obiectiva o idee plastica, un ideal artistic; impune procedeele si instrumentele de prelucrare adecvate.
metafora plastica
(gr. metaphora - deplasare, transferare), modalitate de expresie artistica, bazata, ca si in literatura, pe substituirea unui concept posibil de concretizat intr-o figura descarcata de propria ei semnificatie sau printr-un schimb reciproc.
metamorfoza
(gr. meta - dupa, morphe - forma), modalitate de expresie plastica caracterizata prin posibilele schimbari ale unei forme de baza fara schimbarea esentei ei.
metoda de lucru
(fr. methode - cale), orientare practica, de atelier, cu un oarecare grad de generalitate in folosirea unor tehnici si procedee de arta, in utilizarea individuala filtrata, adaptata, a unor mijloace de configurare sau de prelucrare a materialelor de arta pe care le-a confirmat experienta unei epoci.
mezzotinto
procedeu al gravurii in metal de obtinere a diferitelor tonuri si nu a conturelor, denumita in consecinta, pictural; placa, polisata si necorodata, se acopera cu o retea de linii fine si dese, se slefueste mai mult sau mai putin pentru ca in zonele respective cerneala de imprimat sa se poata sterge mai mult sau mai putin.
meplat
v. relief
mijloace de expresie
ansamblu de elemente semiotice, semantice si sintactice ale fiecarui limbaj plastic, inclusiv de modalitati de expresie proprii fiecarei arte.
miscare
in artele plastice - a) reprezentare a momentului esential, de la inceputul sau de la sfarsitul unui gest sau unei atitudini, reluatul in diferite variante si distribuit intr-o anumita ordine ritmica sau printr-un montaj de suprapuneri; b) modalitate de a compune in arta cinetica; aici - nu mai este sugerata, ci devine insasi existenta ei fizica.
mobiluri
v. sculptura
model
(it. modello - model, exemplu), a) prototip sau macheta, ca versiune identica sau mai mica a unei lucrari care, aprobata de beneficiar, urmeaza ar fi transpusa intr-un material definitiv; b) obiect real care, sub pretextul documentarii, serveste reproducerii cat mai exacte a aparentei, in formularea didactica; c) motiv plastic preluat din contextul in care s-a integrat organic, si introdus, fara modificari, intr-un context nou.
modelare
(fr. modeler - a lucra cu materiale plastice), a) tehnica de redare sau tratare expresiva a tridimensionalitatii prin forme in spatiu, adica prin volum, relief; opusa sculpturii propriu zise; b) sugerarea tridimensionalitatii pe o suprafata este posibila prin contraste sau treceri valorice progresive ale aceleiasi culori, prin linii dozatecantitativ sau ca grosime, pentru a sugera diferite valori de inchis-deschis.
modul
(lat. modulus - marime, masura repetabila), element combinatoriu si modificabil doar ca marime.
modulare
(fr. moduler - a modifica ritmul, frecventa, tonalitatea), tehnica de compunere a apropierii si indepartarii, a adancimii, a reliefului prin repetare variata cantitativ si calitativ al raportului cald-rece, mic-mare, gol-plin, fara a anula efectul de suprafata, de plan sau, in sculptura, de volum multiplicat, dar reductibil la o unitate.
monotip
procedeu de imprimare manuala intr-un singur exemplar, a unei compozitii grafice sau picturale asternute - in culori de ulei sau cerneluri tipografice - pe un suport neabsorbant, lucios, de sticla, acetofan gros sau metal lustruit.
montaj
(lat. monumentum - evocator, de importanta deosebita), sculptura de for public sau constructie ridicata in amintirea unui eveniment, a unei personalitati.
monumental
(lat. monumentalis - grandios), a) care se refera la monument sau apartine lui; b) efect de marime care poate fi obtinut numai print-un judicios raport intre parte si forma totala intr-un anumit loc cu doua sau trei dimensiuni.
motiv
(fr. motif. pretext), a) in arta decorativa - element liniar repetabil, ornament sau forma modulabila; b) imagine transfigurata a obiectului sau obiectelor care, in unele compozitii, insaileaza si un subiect; c) in arta, intotdeauna pretext.
murala(pictura-)
(lat.murus - zid), aflata pe perete, destinata zidului cu rol de a-l innobila, fara a-l anula senzitiv; din acest punct de vedere exista: tapiserie murala, mozaic mural, pictura murala.
ornament
(lat. ornamentum - podoaba), a) forma liniara, cromatica sau spatiala, inchisa sau deschisa, cu destinatie pur decorativa, creata in raport cu figura si marimea "campului" pe care se desfasoara succesiv, alternativ, simetric, modulat, liber, dar in toate cazurile echilibrat; poate avea infatisari iconice, geometrice, abstracte, in functie de situatia concreta din care face parte sau ii este destinata; b) conventie formala, uneori simbolica, cu caracter esentialmente atributiv, stil ornamental inseamna, implicit, si decorativ, dar o tratare decorativa nu trebuie sa fie ornamentala; v. decorativ
ornamental
v. ornament
pleonasm
(lat. pleonasmus - idee repetata), in sens plastic - suprapunerea unor elemente de limbaj diferite pe aceeasi suprafata; de pilda, prezentarea simultana, in acelasi loc, a modelului valoric cu modularea liniara (hasurata) sau cu modularea coloristica.
poarta armoniei
v. sectiunea de aur
ritm
(gr. rhytmos - miscare regulata, cadenta), principiu compozitional de reluare la anumite distante, in anumite marimi sau cantitati si pe anumite sensuri a unui anumit raport gol-plin, cald-rece, mare-mic etc., efectul vizualo-tactil al acestei reluari putand fi: fie static - repartizarea elementelor plastice facandu-se in cadre vertical-orizontale echilibrate, bine determinate, fie basculant - pe diagonale sau cu directii apropiate de acestea, fie balansat - cu sensuri curbe; v. compozitie.
schema
(gr. schema - figura), forma simplificata a unei structuri compozitionale, fara sa se confunde cu "scheletul" tensiunilor ei liniare; sim.: proiect; v. constructie, geometrie secreta
schema tensionala
v. linii de forta
sculptura mica
v. statuie
semantica tentelor pure
v. culori semnificante
semnificatii (coloristice, liniare)
(fr. signification - sens), sensuri sau intelesuri in sine - prezente, de regula, in contexte compozitionale care le influenteaza - ale principalelor calitati cromatice si liniare; sin.: semantica (coloristica, liniara, a formei spatiale); v. culori semnificante.
simplitate
(fr. simplicite - naturalete), aspect cit mai natural, epurat de amanunte (detalii) inutile, obtinut cu foarte putine mijloace materiale, prin reductii si prin eliminari succesive sau, mai eficace, dintr-o data.
terminologie de atelier
v. vocabularul artei
termo-dinamice
culori calde si reci
verni moale
v. gravura
ambianta estetica
(fr. ambiance - mediu, ambianta), a) calitate a spatiului de viata si de munca (locuinta, strada, obiecte de munca etc.), rezultata din adecvarea pe baza adevarurilor artei a structurii acestuia si a obiectului care il "mobilizeaza", la functiile materiale, utile pentru care a fost creat (conceput); b) necesitate in relatiile sociale; sim.: estetica cotidiana, environnement (in fr.), design ambiental; v. design
experiment artistic
(lat. experimentum - incercare provocata), a) proces de creatie bazat pe modificarea intentionala, in conditii noi, a unor, "probleme" (structuri) cunoscute; b) criteriu de verificare practica a incercarilor de limbaj (inclusiv de tehnica) bazate pe ipotezele si datele teoriei (stiintei) artei plastice; in raport cu experienta artistica, experimentul artistic este latura mereu innoitoare, sursa de cunostinte a celei dintai.
gama
(fr. gamme - succesiune de tonuri in jurul unei dominante), suita de nuante, tente rupte, degradeuri sau griuri care, desfasurate intr-un spatiu plastic, intra in acord prin analogia lor cromatica; gama simpla:dezvoltarile unei singure culori, eventual principale, desfasurata prin nuantare, rupere (grizare), degradare; gama compusa:seria dezvoltarilor a cel putin doua tente opuse, una fiind dominanta.
gigim
tapiserie
amvon
Mica tribuna destinata preotilor in timpul predicii, in cultul catolic (pastrat si la protestanti).
Poate fi plasat intr-un colt al corului, spre nava, sau in nava langa un pilon sau o coloana.
Este inaltat pe un soclu sau este suspendat in consola, avand o scara de acces si uneori un baldachin deasupra.
Poate fi realizat din piatra sau lemn. Decorul laturilor poate fi sculptat sau pictat.
Ex: Transilvania – Sighişoara, Biserica „din deal", Biertan, biserica evanghelica (sculptat de Ulric din Brasov), Cluj, biserica reformata (sculptat de Elias Nicolai si Benedek) si biserica Sf. Mihail (sculptat de Nachtigall si Schuchbauer).
agheasmatar
In cultul ortodox, mic pavilion deschis asezat in fata bisericii, in care se face sfintirea apei.
Ex. agheasmatarul bisericii episcopale din Curtea de Arges.
ancadrament
Cadrul de lemn sau de piatra al unei deschideri, decorat cu profile sau reliefuri.
In romanic ancadramentul este in arc semicircular in retrageri succesive.
In gotic ancadramentul este in arc frant. in Renastere este dreptunghiular sau semicircular plat (fara retrageri).
Stilul brancovenesc prefera ancadramentul decorat cu vrejuri in relief.
antimis
Val liturgic obligatoriu pentru celebrarea Liturghiei, plasat pe masa altarului.
In cazul in care slujba este efectuata in aer liber, a. substituie masa altarului.
Initial era decorat cu instrumentele Patimilor in centru si simbolurile Evanghelistilor la colturi, dar treptat a primit o iconografie similara cu aerul si epitaful (Plangerea).
Functia sa s-a imbogatit, slujind nu doar la acoperirea mesei ci si la sfintirea ei.
Din sec. 17 este decorat de obicei prin imprimare.
arc in plan cintru (semicircular)
De traditie bizantina, predomina la monumentele din Tara Romaneasca si Moldova din sec. 14 pana in 18, fiind definitoriu si pentru arhitectura romanica din Transilvania. v. arc.
arc in maner de cos
Format din trei arce de cerc de raze inegale al caror traseu este continuu, este caracteristic variantelor sudice ale goticului tarziu, dar apare si in arhitectura medievala balcanica.
In Tara Romaneasca apare in sec. 17-18 cu precadere la deschiderile ferestrelor constructiilor civile.
Sinonim: arc subanaltat. v. arc.
arc triumfal
Arcada care separa altarul de restul biserici. v. arc
banda lombarda
Element decorativ constituit din mai multe benzi verticale (lesene) scoase in relief plat fata de suprafata zidului si reunite in partea superioara, sub cornisa, de arcaturi mici.
Este specific romanicului.
bolti simple
v. Bolta semisferica, bolta in sfert de de sfera, bolta semicilindrica, bolta in sfert de cilindru, bolta in maner de cos (turtita).
bolta semisferica
v. calota
bolta semicilindrica
Are aspectul unei jumatati de cilindru, este sprijinita pe zid continuu.
Frecventa in arhitectura bizantina, intalnita la noi din sec.13 pina in sec.18.
bolta in maner de cos (turtita)
Are profilul unei jumatati de elipsa sectionata de-a lungul axei lungi.
Frecventa in arhitectura baroca, pentru spatiile mici.
bolti compuse
v. Bolta in cruce, bolta in cruce pe ogive, bolta pe nervuri, bolta manastireasca, bolta cu penetratii, bolta moldoveneasca.
bolta manastireasca
Rezulta, ca si b. in cr., din intersectia a doi semicilindri, dar muchiile sunt intoarse spre extrados, iar greutatea se descarca pe toata lungimea zidurilor.
Apare tot in romanic, la noi este rar intalnita ("in sec. 17-18 apare in boltirea camerelor de locuit sau constituie elementul de baza pentru construirea b. cu penetratii).
bolta moldoveneasca
Sistem folosit in arhitectura religioasa din Moldova in sec. 15-17. v. cupola
ceramica monumentala
Denumire generala a elementelor de ceramica – discuri, butoni, placi, caramida smaltuita – care intra in compunerea decorului fatadelor sau pavimentului.
Discurile apar pentru prima data in sec. 14 la arhivoltele arcaturilor fatadelor (procedeu balcanic).
Ulterior utilizarea lor in Tara Romaneasca scade.
In Moldova se ajunge la o formula originala in sec. 15: o friza de trei randuri de discuri (cu diverse motive heraldice, zoomorfe – adesea fantastice – si antropomorfe) sub cornisa, alte discuri punctand spatifle dintre arcaturile firidelor; pe fatade sunt dispuse brauri si benzi verticale de caramida smaltuita.
Caramida smaltuita apare in Moldova in sec. 14, ca influenta baltica, fiind utilizata in sec, 15 pentru ritmarea fatadelor.
In Tara Romaneasca ea apare in decorul fatadelor foarte rar (exceptie: biserica manastirii Cobia (1572), ale carei fatade sunt in intregime placate cu caramizi smaltuite).
In cadrul pardoselilior si, mai rar, a placarii zidurilor interioare, caramida smaltuita a fost utilizata pe tot teritoriul Romaniei.
Placile de ceramica smaltuita, uneori decorate cu motive identice cu cele ale cahlelor, au fost utilizate cu precadere pentru placarea zidurilor interioare, mai rar pentru decorul exterior.
La sfarsitul sec. 16 gustul pentru decorul exterior cu ceramica smaltuita reapare in Moldova si influenteaza apoi si Tara Romaneasca.
cina din mamvri
Evocarea unui episod din Vechiul Testament, cand Sfanta Treime, sub infatisarea a trei oameni, s-a revelat lui Avraam si sotiei sale Sara, care si-au manifestat ospetia invitandu-i la masa.
Cei trei oaspeti sunt reprezentati ca ingeri.
dalmatica
Tunica ampla, lunga pana la mijlocul gambei, cu maneci largi si scurte, confectionata, in antichitate, din lana de Dalmatia (de unde denumirea ei).
Devine, in cultul catolic, vesmant liturgic.
damasc
Tesatura de matase decorata cu ornamente florale in relief usor, similar pe ambele fete ale materialului, intr-un joc de mat si lucios (suprafetele mate de pe o fata sunt lucioase pe cealalta si viceversa).
La origine tehnica era specifica zonei Damascului, dar a fost imitata in evul mediu de multe centre occidentale; este utilizata la confectionarea vesmintelor de lux.
deambulatoriu
(lat. deambulatio = circulatie, plimbare), In arhitectura occidentala, spatiu care asigura circulatia in jurul corului si absidei, in prelungirea navelor laterale, amplificat uneori de capele laterale.
Apare la bisericile romanice de pelerinaj, mentinandu-se si in gotic.
Tot d. este numit si porticul acoperit care inconjoara curtea interioara a unei manastiri catolice.
drum de strada
Amenajare defensiva la nivelul meterezelor, asigurand circulatia aparatorilor.
Este de obicei sprijinit pe console sau arcuri de zidarie, fiind acoperit cu o copertina usoara.
erminie
Culegere de recomandari tehnice pentru pictori, cuprinzand si indicatii iconografice, insotita adesea de un caiet de modele.
gravura in lemn (xilogravura)
Tehnica in care pe o placa de lemn este incizat modelul care va fi reprodus prin tiparire.
Este singura tehnica de gravura utilizata in perioada noastra medievala, in atelierele de tipografie, pentru realizarea viginetelor, initialelor si frontispiciilor.
In sec.17, in centrele tipografice se utilizeaza placi cu reprezentari iconografice inspirate de erminii.
hetimasia (tronul hetimasei)
Numita si Tronul pregatirii (gr. etimasia = pregatire), reprezentare iconografica ce apare in cadrul Judecatii de Apoi sau de sine statatoare, ca simbol al Sfintei Treimi (un tron gol, pe care se afla Evanghelia, Sfantul Duh sub chip de porumbel, iar in spate, Crucea rastignirii).
heruvim
Inger ca bust, cu una sau mai multe perechi de aripi.
himation
Mantie ampla, prinsa pe piept sau pe umar cu o agrafa (fibula), peste hiton, o tunica lunga si stramta, cu maneci lungi si largi; aceasta costumatie, tipica pentru portul bizantin, apare in iconografia ortodoxa, in cazul reprezentarilor sfintilor (bineinteles, Sfintii militari, Sfintii calugari, Sfintii ierarhi, imparatii, au costume specifice).
imnul acatist
(gr. akatistos = neasezat, deci imnul care se recita in picioare, in semn de adanca evlavie), imn adresat Fecioarei, compus de Sfantul Roman melodul (melod = autor de imnuri liturgice, imnograf), format din 24 de strofe, din care 12 sunt o relatare a Bunei Vestiri, iar cealalta jumatate, e reflectie teologica in forma poetica, cu un continut mistic profund.
O strofa introductiva a fost adaugata de patriarhului Serghios al Constantinopolului in 626, cand capitala Imperiului a scapat prin miracol de asediul persilor aliati cu avarii; acest prolog o numeste pe Fecioara „general nebiruit" (traducerea traditionala romaneasca este „Aparatoare Doamna"), care a salvat crestinii de dezastrul cuceririi pagane, Acatistul Bunei Vestiri devenind astfel si un cantec de victorie.
Apare frecvent in pictura murala romanesca, un caz special fiind frescele exterioare moldovenesti, unde, in reprezentarea strofei-prolog, in locul persilor si avarilor apar turcii otomani, prilej pentru controverse inca neincheiate privind semnificatia acestei particularitati.
imposta
Element de constructie din piatra, sub forma de placa de variate grosimi, interpusa intre un suport (coloana, stalp) si zidaria care se sprijina pe el; marginile vizibile pot fi simple sau decorate cu profiluri sau chiar reliefuri.
invelitoare de mormant
Piesa textila de forma dreptunghiulara folosita in Moldova, probabil pentru acoperirea lespezilor funerare voievodale din interiorul bisericilor.
Sunt confectionate din brocart si cuprind, in campul central, portretul monumental al defunctului, si un chenar cu inscriptia funerara (uneori portretul lipseste).
lacrimar
Copertina de piatra in panta accentuata, acoperind retragerile unui zid pentru a asigura scurgerea apelor de ploaie; intalnita mai ales contrafortii gotici.
maforion
Val care acopera capul si umerii femeilor maritate, in costumul bizantin; confectionat din matase sau land subtire, m. era alb, rosu, albastru sau verde; apare frecvent in pictura.
maica domnului "induratoarea"
Denumire data reprezentarii Mariei cu Pruncul in cadrul unei compozitii de tandra imbratisare, cu obrazurile alipite; exista doua variante principale ale acestei teme iconografice, de veche traditie bizantina:
1. Eleusa, in care figurile au o expresie grava, chiar trista;
2. Glikophilousa, in care figurile au o expresie vioaie, surazatoare; in pictura murala romaneasca, M. D. "I". apare prima oara in Transilvania, la Strei (sec. XIV) si Remetea – Bihor (sec. XV), pentru a se bucura de o particulara popularitate in pictura moldoveneasca din sec. XV – XVI (Balinesti, Neamt, Baia, SE Gheorghe – Suceava, Moldovita, Humor); in pictura de icoane apare mai rar, notabila fiind Eleusa de la manastirea Bistrita – Neamt (sec. XVII).
manecute
Mansete detasabile care se incheie cu un snur trecut prin printr-un sir de inele si care fac parte din costumul liturgic al arhimandritilor, fiind purtate peste manecile stiharului; executate din tesaturi de matase si brodate (de obicei cu imaginea Bunei Vestiri) sunt adesea piese valoroase de broderie.
Sinonim: epimanikia; rucavite.
mansarda
Pod de casa cu acoperisul frant, care permite amenajarea unor camere de locuit ale caror ferestre sunt un fel de lucarne mai mari; atribuita gresit arhitectului francez Fr. Mansard (1598 – 1666), inventia in, apartine perioadei gotice; in tara noastra, m. apare pentru prima data in Transilvania in sec. XVIII, in cadrul arhitecturii baroce (palatul Banffy).
martyricon
Denumire data mormintelor de martiri, care pot avea aspectul unei capele izolate sau al unei cripte amenajate sub absida unei bazilici; singurul m. pastrat la noi este de tip cripta si se afla la Niculitel (jud. Tulcea); cuprinde moastele martirilor Zotikos, Attalos, Kamasis, Filippos (+ 319).
masa altarului
Masa de piatra asezata in absida altarului intr-o biserica ortodoxa; intr-o biserica catolica, masa pe care se aseaza un altar; sub m. a. (sau in corpul ei) se afla depus un relicviar; uneori este decorata cu reliefuri si are inscriptii; in biserica catolica se numeste si mensa; la ortodocsi se numeste pristol.
manastire
Ansamblu de constructii care serveste activitatii unei colectivitati calugaresti; in cultul ortodox, m. are in centru biserica, iar in ei, constructiile anexe (chilii, trapeza, paraclis, turnul – clopotnita etc.); de obicei, ansamblul este inconjurat de ziduri de aparare
intarite cu turnuri (Sucevita, Dragomirna, Strehaia etc.); in apropierea unei m. poate exista o bolnita (spital) cu paraclis (biserica bolnitei); la M. de cult catolic, biserica se afla pe una din laturile curtii interioare.
meandru
Ornament alcatuit din linii drepte care urmeaza un traseu frant in unghiuri drepte, cu aspect de carlige care se intrepatrund; meandrul spiral si meandrul in val sunt variante, constituite din linii curbe urmand un traseu sinuos.
menolog
Miruire a vietilor sfintilor conform calendarului bisericii ortodoxe, care incepe la 1 septembrie; tema iconografica deosebit de importanta, localizata in pronaos, in reprezentarea m., fiecarei zile ii corespunde o imagine infatisand sfantul (sfintii) patron(i), fie in picioare, fie in momentul martiriului; inceputul fiecarei luni este insemnat cu semnul zodiacal corespunzator; la noi, cel mai vechi m. se afla in biserica mare a Coziei (1391), tema devenind frecventa "In Tara Romaneasca si Moldova in sec. XVI (Tismana, Bucovat, Humor, Moldovita, Sucevita etc.); cel mai complet m. se afla in pridvorul de la Voronet (1547) — sunt reprezentate toate zilele anului.
Sinonime: calendar eclesiastic; sinaxar.
menou
Bagheta din piatra profilata care compartimenteaza pe verticala sau orizontala deschiderea unei ferestre gotice sau de Renastere.
mitra
Acoperamant somptuos de cap, purtat de inaltii prelati in timpul ceremonialului religios; confectionat din tesaturi fine, cu broderii cu fir de aur, cu aplicatii de perle sau pietre pretioase, uneori numai din aur.
modenatura
Denumire data in general proportiilor si formelor diferitelor profiluri (muluri) care compun decoratia arhitectonica; difera de la o epoca artistica la alta, studiul ei fiind un instrument de datare a materialului arheologic sau a monumentelor cu istorie incerta.
modilion
Consola din piatra, de mici dimensiuni, care sustine cornisa, mult folosite in arhitectura romanica, m. sunt adesea decorate in relief cu figuri grotesti de oameni sau animale (bisericile din Carta, Sic, Sieu, Odorhei - sec.XIII).
omofor
Piesa a vesmantului liturgic arhieresc, de forma unei fasii lungi de stofa brodata; se poarta peste sacos, petrecut in jurul umerilor cu una din extremitati cazuta liber in fata, iar cealalta in spate.
palimpsest
Pergament de pe care a fost sters vechiul text pentru a fi scris altul nou; mult folosit in secolele VII – XII, acest procedeu a dus la distrugerea multor manuscrise de valoare.
palmeta
Motiv ornamental rezultat din combinarea a doua frunze de palmier intr-o compozitie de forma unei inimi; de origine orientala; a jucat un rol deosebit in arta decorativa bizantina, de unde s-a raspandit in restul Europei.
parament
Suprafata exterioara a unui zid, a carei expresie plastica rezulta fie din materiale de constructie aparente, fie din placajul ori tencuiala de finisaj (ex.: p. din piatra alternata cu caramida, p. din caramida alternata cu panouri de tencuiala etc.)
paviment
Denumire data pardoselilor ingrijit executate din lespezi de piatra, marmura, placi de ceramica, mozaic.
proscomidie
Anexa a incaperii altarului la o biserica ortodoxa, situata pe latura de nord a altarului, destinata oficiului secret; este pandant cu diaconiconul.
Sinonim: prothesis.
rampant
Termen de heraldica indicand un insemn animalier reprezentat ridicat pe labele din spate si urcand pe diagonala scutului.
scara lui ioan climax (ioan sinaitul, ioan scararul)
Tema iconografica cu continut moralizator teologal, elaborata in mediul monastic al muntelui Sinai; ilustreaza treptele virtutii pe drumul spre mantuire.
semicalota
Bolta cu aspect de sfert de sfera folosita, in mod curent in arhitectura bizantina si cea romanica pentru acoperirea absidelor.
Sinonim: calota.
serafim
Inger de foc cu 3 perechi de aripi care, potrivit mitologiei ebraice si crestine, face parte din garda cereasca; reprezentat numai cu cap si aripi, apare deseori numai in culoarea focului; sta la baza schemei compozitionale a ripidei.
simbolurile evanghelistilor
In mod curent in iconografia medievala cei patru evanghelisti sunt insotiti de simbolurile lor sau substituiti de acestea: Matei cu ingerul, Marcu cu leul, Luca cu taurul, Ioan cu vulturul.
tambur
1. bloc de piatra care face parte din fusul unei coloane.
2. corpul cilindric sau poligonal al unei turle; sprijinit pe o baza si sustinut de cele 4 arce mari, cu ajutorul pandantivilor sau trompelor, t. sustine la randul sau cupola.
taumaturg
Denumire data sfintilor facatori de minuni; iconografia romaneasca ii reprezinta
mai ales pe sfintii doctori Cosma si Damian.
timpan
Suprafata plana de zidarie, de forma semicirculara sau triunghiulara, cuprinsa intre lintelul si arcul unui portal; este decorat cu reliefuri (in arhitectura rornanica si gotica) sau cu picturi.
trompa de colt
Element constructiv care, facand parte dintr-un sistem de patru, permite trecerea de la un plan patrat la un plan octogonal deasupra caruia se poate construi cu usurinta o cupola; in principiu o t. de c. consta dintr-un mic arc diagonal dispus la colt si dintr-o forma de racordare care poate fi foarte variata (mica bolta cu aspect de cochilie, sectiune de con, plan inclinat, retragere in trepte etc.); utilizata frecvent in arhitectura bizantina si islamica.
montant
Bara de lemn sau de metal servind ca element de sustinere sau de intarire intr-o constructie sau intr-un ansamblu tehnic.
tamburul
Portiune prismatica sau cilindrica intre o cupola si arcuri, sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit; corpul cilindric al unei turle, cuprins intre baza si cupola.
m - Dicţionar artă
