(gr. plasso- a modela)
a) denumire generica pentru pictura(arta culorii), grafica (arta liniei), sculptura, arhitectura, ceramica(artele masei, volumului, formei in spatiu) etc.;
b)obiect de studiu in curs de edificare in intreg invatamintul de cultura generala; arta ca educatie artistica pentru toti devine astfel pentru prima data: adecvata varstelor- prin accesibilizarea elementelor de limbaj si a procedeelor tehnice; specifica- prin programe de studiu al caror continut este gramatica si tehnologia artei; cu adevarat democratica si umanitara- pentru ca exerseaza practic instinctul ludic al creativitatii si functia plastica a creierului- cea ma intinsa cortical si, ontologic, prima- la intreaga populatie scolara; personalizata- pentru ca ofera fiecaruia posibilitatea de asimilare si inaintare in ritmul sau propriu; de importanta vitala pentru mentinera echilibrului intrapsihic global si prin extensie fireasca, a echilibrului social.
arte vizuale
Denumirea generica, sin. artelor plastice, care se intemeiaza in toate etapele procesului biunivoc si continuu de creare-receptare (comunicare) pe vaz, caruia, in ambele aceste ipostaze principale, i se confera si atributul de creator
vocabularul artei
(lat. vocabulum-cuvant), totaliatea termenilor cu circulatie in practica si teoria artelor plastice, inclusiv in critica de arta.
limbajul artei
sintactic - sistemul de mijloace de expresie si de procedee tehnice care fac obiectul educatiei artistice plastice pentru toti, sau, in plan general, al alfabetizarii vizualo-tactile; b) semiotic si semantic - repertoriu de forme_semne niciodata limitate, fixe sau imuabile, ale caror semnificatii devin infinite prin preluarea sau prelucrarea, si variabile in functie de: dotatia vizuala fundamentala, sensibilitatea cultivata si priceperea artizanata a artistului.
materia artei
mijloc substantial prin care se poate obiectiva o idee plastica, un ideal artistic; impune procedeele si instrumentele de prelucrare adecvate.
arte - Dicţionar artă
